Povestirile Saturnianului » Poezie

Călătorie atipică

Saturnianul — Fri, 11 Sep 2009 22:11:54 +0000

M-am scuturat de stele,
Pentru a putea privi în genunile universului
Apoi m-am lăsat în voia spaţiului,
Pentru a putea zbura liber şi atemporal
Și am aterizat la poalele ființei mele
Unde am redescoperit lirismul ancestral.

La capătul acestui univers de conexiuni neuronale
Era o mare de cuvinte abisală
Şi-acolo, aşteptînd, stătea o ființă digitală.
Din biţi s-a ridicat spre eul meu
Cu rînduri vii, născute din lumină de cristale,
Crescînd uşor spre al creaţiei apogeu.

Dă mai departe/Salvează

Vis

Saturnianul — Fri, 28 Aug 2009 18:08:25 +0000

Visam că picurai dragoste
pretutindeni în jurul tău.
„Prea multă risipă“ am spus
Scoţând cuţitul geloziei
ca să ucid sentimentul.
Când m-am trezit,
Nu te-am mai simţit în suflet.
Ucisesem dragostea ce ne unea !

17 februarie 2000

Dă mai departe/Salvează

Noapte

Saturnianul — Fri, 28 Aug 2009 18:02:57 +0000

Noaptea sufletului
Îmi învăluia fiinţa
ca o mantie,
Încercând să mă facă
prizonierul disperărilor mele.
Şi eram îngrozit că,
în acea beznă,
M-aş fi putut pierde
De iubirea ta !

17 februarie 2000

Dă mai departe/Salvează

Suferinţă

Saturnianul — Fri, 28 Aug 2009 17:59:46 +0000

Azi noapte,
Mi-am simţit inima
zvâcnind cu putere,
De parcă pieptu-mi
devenise o închisoare
Din care voia să scape.
Nu ştiam ce ar putea fi !
Iar inima mi-a zis
că suferă de singurătate.
- Ce pot face pentru tine ?
am întrebat-o.
- Spune-i că o iubeşti !
Atunci mă voi vindeca.

16 februarie 2000

Dă mai departe/Salvează

Lacrima

Saturnianul — Fri, 28 Aug 2009 17:54:57 +0000

Am simţit o lacrimă
lunecându-mi pe obraz
Iar fierbinţeala sa mi-a amintit
De căldura sufletului tău.
Şi am fost, pentru prima oară,
fericit că plâng.

15 februarie 2000

Dă mai departe/Salvează

Te-am căutat!…

Saturnianul — Fri, 28 Aug 2009 17:51:29 +0000

Eram singur
şi voiam să fii lângă mine !
Aşa am început să te caut.
Te-am căutat
în visele mele !
Dar erau prea ireale
ca să te pot simţi.
Te-am căutat
în fotografii !

Dar nemişcarea chipului tău
mă întrista.
Te-am căutat
în cuvintele tale !
Dar n-am găsit decât oglindirea
unor gânduri.
Te-am căutat
în imaginaţia mea !
Dar ea mi te ascundea
fără milă.
Te-am căutat
printre flori !
Dar n-am simţit decât nişte miresme
între care a ta nu se regăsea.
Te-am căutat
printre fluturi !
Dar în graţia lor n-am regăsit-o
şi pe a ta.
Te-am căutat
printre toate vieţuitoarele pământului !
Dar nici unele nu mi-au putut spune
unde să te găsesc.
Apoi te-am căutat
şi la Dumnezeu !
Iar Dumnezeu mi-a spus:
„Ai mai rămas tu !“
Atunci am înţeles
că te iubeam atât de mult
Încât sălăşluiai acolo
unde nu aş fi putut pierde
Nici măcar o fărâmă din cea care eşti:
ÎN INIMA MEA !

15 ferbruarie 2000

Dă mai departe/Salvează