Călătorie atipică
M-am scuturat de stele,
Pentru a putea privi în genunile universului
Apoi m-am lăsat în voia spaţiului,
Pentru a putea zbura liber şi atemporal
Și am aterizat la poalele ființei mele
Unde am redescoperit lirismul ancestral.
La capătul acestui univers de conexiuni neuronale
Era o mare de cuvinte abisală
Şi-acolo, aşteptînd, stătea o ființă digitală.
Din biţi s-a ridicat spre eul meu
Cu rînduri vii, născute din lumină de cristale,
Crescînd uşor spre al creaţiei apogeu.
Robotul Uman: Prolog
Dragul meu, cînd vei citi aceste scurte rînduri e foarte posibil ca ele să nu mai aibă nici un sens pentru tine. Dacă e aşa, atunci ai decis să rămîi de partea cealaltă. Oricum eu ţi le scriu fiindcă sunt convins că îţi vor folosi într-un fel sau altul.
Să nu uiţi niciodată de cei pe care îi ai în sufletul tău. Dacă i-ai pus acolo, e pentru că ai simţit asta. Şi nu eşti o persoană care simte uşor iar dacă ei şi-au găsit drum către sufletul tău, înseamnă că au putut să facă asta şi merită să fie acolo.
Mai mult »
Libertatea
Libertatea este un subiect luat în discuţie de o categorie largă de oameni, începînd cu filosofi şi politicieni, ajungînd pînă la elevi de liceu şi chiar de şcoală generală. Fiecare vede însă libertatea în felul său, conform vîrstei şi pregătirii pe care o are, ori, pur şi simplu, conform cerinţelor de natură materială şi/sau spirituală.
Sunt oameni care se pot simţi liberi atunci cînd au tot ce îşi doresc şi oameni care se pot simţi liberi doar atunci cînd se roagă. Crearea climatului pentru un tip de libertate interioară sau altul este, pe plan individual, esenţială, pentru că libertatea cea mai viabilă este acea libertate în cadrul căreia un individ se simte cu adevărat liber. Desigur, libertatea individuală stă în subordinea libertăţii instituită de legile unui stat sau altul. De aici apar controversele cu privire la respectarea libertăţii interioare a fiecărui individ (care este, de fapt, libertatea individuală) de către legile aplicate într-un stat sau comunitate oarecare. Mai mult »
Vis
Visam că picurai dragoste
pretutindeni în jurul tău.
„Prea multă risipă“ am spus
Scoţând cuţitul geloziei
ca să ucid sentimentul.
Când m-am trezit,
Nu te-am mai simţit în suflet.
Ucisesem dragostea ce ne unea !
17 februarie 2000
Noapte
Noaptea sufletului
Îmi învăluia fiinţa
ca o mantie,
Încercând să mă facă
prizonierul disperărilor mele.
Şi eram îngrozit că,
în acea beznă,
M-aş fi putut pierde
De iubirea ta !
17 februarie 2000
Suferinţă
Azi noapte,
Mi-am simţit inima
zvâcnind cu putere,
De parcă pieptu-mi
devenise o închisoare
Din care voia să scape.
Nu ştiam ce ar putea fi !
Iar inima mi-a zis
că suferă de singurătate.
- Ce pot face pentru tine ?
am întrebat-o.
- Spune-i că o iubeşti !
Atunci mă voi vindeca.
16 februarie 2000




